Ce sunt creanțele, definiție pe înțelesul tuturor
Din felul în care sunt definite creanțele în dicționarul explicativ al limbii române sau în dicționarele de specialitate, există mai multe semnificații ale acestui termen. În primul rând, din punct de vederea al celui care dă, o creanță este dreptul juridic al unui furnizor de bunuri sau servicii sau al celui care a acordat un împrumut de a încasa o sumă care i se datorează. Din punct de vedere al celui care a primit un împrumut sau a achiziționat un serviciu, o creanță este obligația de a plăti la un anumit termen suma de bani pentru care s-a angajat printr-un contact.
În cei mai generali termeni creanța este o suma de bani pe care o firmă sau o persoană fizică trebuie să o încaseze de la o altă firmă sau persoană fizică, căreia i-a vândut un bun sau serviciu sau i-a acordat un împrumut financiar.
Ce sunt creanțele pentru o firmă?
Creanțele pentru o firmă reprezintă sumele de bani sau drepturile legale convenite printr-un contract, pe care trebuie să le primească la scadență de la firme sau persoane fizice. Ele sunt considerate parte a activelor companiei și sunt înregistrate în bilanțurile contabile.
Tipuri de creanțe
În funcție de bunurile si serviciile ce au fost tranzacționate și de felul parților implicate în semnarea contractelor, există mai multe tipuri de creanțe, pe care le vom trece în revistă mai jos:
Creanțe Civile
La această categorie intră creanțele rezultate din actele încheiate între două sau mai multe părți, persoane fizice, fără să fie implicată nicio persoană juridică, comerciant, creditor bancar ș.a. Aceste părți sunt denumite în termeni juridici drept necomercianți sau neprofesioniști.
Creanțe Comerciale
Acest tip de creanțe sunt cele rezultate în urma semnării unor contracte comerciale, între două sau mai multe societăți comerciale sau între o societate comercială și o autoritate contractuală. Drepturile de acest tip rezultă din vânzarea sau furnizarea unor bunuri sau servicii, contra unei sume negociate și stabilite în contract. Contractele pot avea:
- unul sau mai multe termene,
- un avans și o plată finală,
- clauzele speciale,
- penalități,
- clauze de reziliere,
- scadențar etc.
Creanțe Bancare
Sunt acel tip de drepturi financiare rezultate în urma semnării unui contract de tip credit bancar. Actul care stă la baza acestei obligații financiare este contractul de împrumut, prin care Banca, Creditorul sau Cel care Împrumută acordă Debitorului sau Celui care se Împrumută, ce poate fi persoană fizică sau juridică, o sumă de bani, cu sau fără avans și garanție, contra stabilirii plății unei dobânzi. Acest tip de contract poate avea:
- durate variabile și mari, ce pot fi de la câteva săptămâni la zeci de ani,
- o destinație clară de achiziție,
- un calendar de plăți și penalități, în caz de nerespectare a clauzelor convenite.
Creanțe Fiscale
Sunt acel gen de drepturi financiare ce decurg din obligația pentru orice cetățean, practicant al unei meserii liberale sau pentru o societate comercială de a-și achita obligații fiscale față de bugetul de stat. Ele mai sunt numite și drepturi patrimoniale rezultate din raportul de drept material fiscal al statului.
La acest capitol se vorbește adesea despre creanțe fiscale principale, ce decurg din obligația de plată a taxelor, impozitelor, amenzilor și a altor impuneri venite de la buget și creanțe fiscale accesorii, ce sunt obligațiile financiare ce rezultă din perceperea dobânzilor și penalităților de întârziere la plata creanțelor fiscale principale.
Creanțe Salariale
Acestea sunt acel tip de drepturi financiare ale angajatului, ce obligă pe angajator să plătească la termen și în condițiile stabilite, sumele datorate prin contractul de muncă individual sau prin contractul colectiv de muncă. În acest raport, angajatul are statutul de creditor pentru angajator și angajatorul este debitor pentru angajat.
În ce situații se poate trece la executarea unei creanțe?
Pentru a putea antrena anumite acțiuni legate de încasare drepturi și de obligațiile de plată, executarea creanțelor trebuie să îndeplinească anumite condiții, ce le determină legalitatea. Unele dintre ele sunt reglementate de Codul de Procedură Civilă, altele de Codul de Procedură Fiscală.
Astfel pentru a putea executa o creanță, aceasta trebuie să fie:
Creanță certă
O creanță certă, conform Codului de Procedură Civilă, este aceea a cărei existență rezultă din însuși contractul semnat, ce reprezintă actul de creanță, dar și din alte acte, inclusiv neautentificate, cum ar fi facturi și angajamente de plată semnate sau semnate și ștampilate de debitor.
Creantă lichidă
O creanță este lichidă atunci când are o valoare clar stabilită. Acest aspect poate fi determinat prin contract și clauze incluse în contract, cum ar fi o anexă cu un un scadențar de plăți, dar și prin alte acte, cum ar fi facturi, dovezi de plată parțială, recunoașterea existenței unui sold etc.
Creanță exigibilă
Acest aspect impune ca, pentru a trece la executarea creanței, termenul de plată stabilit prin contract și graficul de plății acceptat, să fie împlinit. Cu alte cuvinte, ca data de achitare și termenele de acceptare a amânării să fie trecute.
Dacă sunt îndeplinite toate aceste aspecte, un creditor are dreptul legal de a trece la recuperarea creanțelor, pe care debitorul nu dorește sau nu mai are puterea financiară să le achite. Prin lege este stabilit și care sunt bunurile sau venituri ce pot deveni obiectul executării silite, atât pentru creanțele civile, comerciale, bancare, salariale, cât și pentru cele fiscale.
Care sunt măsurile ce pot fi luate pentru recuperarea creanțelor?
Pentru că situațiile de neplată a drepturilor financiare sau de altă natură sunt numeroase, atât între comercianți, cât și între comercianți și persoane fizice, legislația internațională și cea din țara noastră vin cu măsuri și recomandări de soluționare legală a problemelor.
Factorii care trebuie luați în calcul în recuperarea creanțelor pentru persoane juridice și fizice sunt, pe lângă aspectele menționate la punctul anterior, și:
- cuantumul datoriei,
- raporturile juridice dintre părțile contractante,
- datele de scadență,
- bonitatea debitorului etc.
Primul pas în recuperarea creanțelor ar trebui să fie întotdeauna rezolvarea problemei pe cale amiabila. Pentru aceasta va trebui ca părțile implicate să se așeze la masa negocierilor și să ajungă la o soluție în privința lichidări datoriei, fie prin:
- renegocierea termenelor de plată,
- prin reeșalonarea sumelor,
- alte compensări.
În cazul în care negocierea este încheiată și se cade de acord în privința noilor condiții, pentru siguranță trebuie mers la un notar pentru semnarea unui angajament de plată. Acesta act poate avea titlu executoriu direct asupra debitorului și scutește de la a merge în instanță, în cazul în care nici noul angajament nu duce la rezultatul dorit.
Intrarea într-un proces ce implică creanțe poate avea costuri foarte ridicate și durează de regulă foarte mult. Printre procedurile implicate avem:
- Somațiile de plată, cu Ordonanță de plată, Cerere cu valoare redusă, Somație europeană de plată, Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă.
- Procedura de drept comun, ce este acceptată numai după eșuarea unei încercări de rezolvare pe cale amiabilă.
- Arbitrajul.
Concluzii
Creanțele sunt drepturile pe care un creditor, un furnizor, un angajat sau statul le are asupra unui debitor, cumpărător, angajator sau societate comercială. Acest drept implică achitarea unor anumite sume de bani sau obligații ce decurg din achiziția unor bunuri sau servicii, contractarea unui credit, semnarea unui contract de muncă, deținerea unei proprietăți, desfășurarea unei activități independente sau comerciale pe teritoriul unui stat.
Nerespectarea angajamentelor stabilite prin contractele semnate poate duce la procese sau la executare silită.
Rezolvarea pe cale amiabilă a litigiilor în care sunt implicate creanțe este cea mai simplă și puțin costisitoare soluție pentru ambele părți implicate.
